CHITÓN s.n. (Ant.) Tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată de greci pe sub himation, atât de femei cât și de bărbați. [Var. hiton s.n. / < fr., gr. chiton]. substantiv neutruchiton
CHITÓN s.m. (Zool.) Moluscă marină cu cochilia formată din plăci articulate. [< fr. chiton]. substantiv neutruchiton
CHITÓN1 s. n. (ant.) tunică lungă și strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei și bărbați, pe sub himation. (< fr. chiton, gr. khiton) substantiv neutruchiton
CHITÓN2 s. m. moluscă marină cu cochilia din plăci articulate. (< fr. chiton) substantiv neutruchiton
chitón s. n., pl. chitoáne substantiv neutruchiton
CHITÓN, chitoane, s. n. Tunică purtată în Antichitate de greci direct pe piele, prinsă pe umărul stâng cu o fibulă și strânsă în talie cu un cordon. – Din fr. chiton. substantiv neutruchiton
chiton substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chiton | chitonul |
plural | chitoane | chitoanele | |
genitiv-dativ | singular | chiton | chitonului |
plural | chitoane | chitoanelor |