Alege sensul dorit: chit -invariabil chit -substantiv masculin chit -substantiv neutru chit -temporar

chit definitie

chiț interj. invariabilchiț

CHIȚ interj. Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale șoarecilor. – Onomatopee. invariabilchiț

CHIȚ interj. Onomatopee care imită chițăitul șoarecilor. invariabilchiț

chiț interj. – Imită sunetele mai multor animale în special șoarecii și șobolanii. Formație spontană; cf. bg. kvic, sb. kvečati, slov. kvičati, toate cu sensul de „a geme.” După Cihac, din sl. kvičati „a grohăi porcii”, cf. covița.Der. chițăi (var. chițcăi), vb. (a scoate sunete ascuțite șoarecii); chițcan, s. m. (șobolan), a cărui der. nu este clară. invariabilchiț

chit (-ți), s. m. – Balenă, cetaceu. Ngr. ϰñτος, în parte prin intermediul sl. kitŭ (Murnu 13; cf. Vasmer, Gr., 78). Sec. XVI. substantiv masculinchit

1) chit m. (vsl. kĭtŭ, ngr. kĭtos, d. vgr. kĕtos. V. cetaceŭ). Cașalot. substantiv masculinchit

chit m. numele popular al balenei. [Gr. mod.: nume luat din sfânta Scriptură]. substantiv masculinchit

CHIT3, chiți, s. m. (Zool.; înv.) Balenă. – Din sl. kitŭ. substantiv masculinchit

CHIT3, chiți, s. m. (Învechit) Balenă. Au găsit... oase de chit. DRĂGHICI, R. 57. substantiv masculinchit

chit adv. – Liber, în pace. Fr. quitte. Se întîlnește cu dubletele cfit și fit, care redau pronunțarea germ. quitt.Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi liniștit). Forma chitui se aude mai puțin, fiind înlocuită prin achita. După Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovatĭ. substantiv neutruchit

CHIT adv. (Franțuzism) Achitat, plătit. ◊ (Fam.) A fi chit (cu cineva) = a-și fi plătit o datorie față de cineva. [< fr. quitte]. substantiv neutruchit

CHIT2 s. n. ~ (din germ. Kitt < v. germ. de sus kuti < indoeurop. *guetu- = rășină, prin interm. lat. bitūmen = asfalt (1.)) [et. WDW] substantiv neutruchit

CHIT1 adv. (fam.) a fi ~ (cu cineva) = a-și fi plătit o datorie față de cineva. (< fr. quitte) substantiv neutruchit

CHIT s.n. Pastă rezultată din amestecul unei pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., întrebuințată la lipitul geamurilor la cercevele, la astuparea găurilor etc. [Pl. -turi. / < germ. Kitt, cf. kitten – a lipi]. substantiv neutruchit

CHIT2 s. n. pastă dintr-un amestec de pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., folosită la lipitul geamurilor etc. (< germ. Kitt) substantiv neutruchit

chit s. n. – Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vîscos. Germ. Kitt. Sec. XIX. – Der. chitui, vb. (a lipi cu chit). substantiv neutruchit

2) chit n. (germ. kitt). Ipsos, gips (amestecat cu miniŭ). substantiv neutruchit

chit n. un fel de ghips, de lipit geamuri. [Nemț. KITT]. substantiv neutruchit

chit (-te), s. n. – Mantou, palton. Germ. Kittel (DAR). În Trans. de Nord. substantiv neutruchit

CHIT2, (2) chituri, s. n. 1. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întărește în contact cu aerul, folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn sau în zid etc. 2. Sortiment de chit (1). – Din germ. Kitt. substantiv neutruchit

CHIT2 s. m. Pastă formată din praf de cretă, amestecat cu ulei de in, care se întrebuințează la fixa­rea geamurilor în ramele ferestrelor, la astuparea găurilor sau crăpăturilor, la netezirea suprafețelor în vederea vopsirii sau lăcuirii etc. substantiv neutruchit

a fi chit cu cineva expr. a nu mai datora nimic cuiva, a nu mai avea de dat socoteală cuiva. substantiv neutruafichitcucineva

3) chit adj. fix (fr. quitte. V. fit). Barb. Cu condițiune ca: primesc să fac, chit ca el să plătească. A fi chit cu cineva, a fi achitat, a nu-ĭ datora nimic. temporarchit

chit1 (fam.) adv. temporarchit

chit2 (balenă) (înv.) s. m., pl. chiți temporarchit

chit3 (pastă) s. n., (sorturi) pl. chíturi temporarchit

CHIT1 adv. (Fam.; în expr.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic (cuiva); a nu mai avea de dat (cuiva) nicio socoteală. ◊ Loc. conj. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... – Din fr. quitte. temporarchit

CHIT1 adv. (Familiar, numai în loc. a d v.) A fi chit (cu cineva) = a nu mai datora nimic cuiva. Tu mi-ai scăpat viața și eu sînt datoare să scap pe a ta, pentru ca să fim chit. BOLINTINEANU, O. 387. Expr. Chit că... = chiar dacă..., indiferent dacă... temporarchit

*chit că (fam.) loc. conjcț. temporarchitcă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluichit

chit  invariabil nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chit chitul
plural chiți chiții
genitiv-dativ singular chit chitului
plural chiți chiților
chit  invariabil nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chit chitul
plural chiți chiții
genitiv-dativ singular chit chitului
plural chiți chiților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z