chirpici definitie

chirpícĭ n., pl. inuz. urĭ (turc. kirpiğ, kerpiğ, de unde și bg. rus. kirpič). Est. Lut amestecat cu paĭe ș. a. și pus în tipar, unde i se dă forma unor marĭ cărămizĭ care se lasă să se usuce. Din el se fac părețiĭ caselor țărăneștĭ. V. ceamur. substantiv masculinchirpicĭ

chirpíci, (chiripici), s.n. – Lut amestecat cu paie și bălegar, pus în tipare de lemn și lăsat la soare să se usuce, în vederea confecționării unor cărămizi pentru construcție: „Dar lumea-i din chiripici, / Îi înghite pe cei mici” (Viman 1989: 349). – Din tc. kerpiç. substantiv masculinchirpici

chirpíci s. n. substantiv masculinchirpici

CHIRPÍCI s. n. Material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. – Din tc. kerpiç. substantiv masculinchirpici

CHIRPÍCI s. n. (Adesea cu sens colectiv) Material de construcție în formă de prismă, făcut din lut frămîntat cu paie tocate sau cu rogoz și folosită, la țară, în loc de cărămidă. Cînd a venit omul nostru, i-a fost greu la început, dar, gospodar și muncitor cum era, și-a tăiat lemne din pădure, a făcut chirpici și a durat casă mare, frumoasă, aproape de malul apei. DUNĂREANU, N. 123. substantiv masculinchirpici

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluichirpici

chirpici  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chirpici chirpiciul
plural chirpici chirpicii
genitiv-dativ singular chirpici chirpiciului
plural chirpici chirpicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z