chirci definitie

credit rapid online ifn

chírcă (-ci), s. f. – Sapă. Rus. kirka (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 39; DAR). Cuvînt rar, în Mold. și Dobr. substantiv femininchircă

chírcă f., pl. ĭ (rus. kirká, cazma). Mold. sud. Săpăligă. V. ghircă. substantiv femininchircă

credit rapid online ifn

!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă verbchirci

chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; 2. a strica, a poci: baba pe vite le chircește AL. [Origină necunoscută]. verbchircì

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec. verbchirci

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc. verbchircesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluichirci

chirci  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)chirci chircire chircit chircind singular plural
chircind chirciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) chircesc (să)chircesc chirceam chircii chircisem
a II-a (tu) chircești (să)chircești chirceai chirciși chirciseși
a III-a (el, ea) chircește (să)chirceai chircea chirci chircise
plural I (noi) chircim (să)chircim chirceam chircirăm chirciserăm
a II-a (voi) chirciți (să)chirciți chirceați chircirăți chirciserăți
a III-a (ei, ele) chircesc (să)chircească chirceau chirci chirciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z