chipós, -oásă adj. Iron. Cu chip frumos. V. chipeș. adjectivchipos
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Pop.) Chipeș. – Chip + suf. -os. adjectivchipos
CHIPÓS, -OÁSĂ, chipoși, -oase, adj. (Popular) Chipeș. Baba nu știa ce să facă de bucurie, că are un băiet așa de chipos, de hazliu, de gras și invălit ca un pepene. CREANGĂ, P. 76. Toată lumea a cătat... Dar ca dînsa n-a găsit Mai chipoasă, Mai frumoasă, Mai cu chip de puic-aleasă. TEODORESCU, P. P. 636. adjectivchipos
chipos adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | chipos | chiposul | chipoasă | chipoasa |
plural | chipoși | chipoșii | chipoase | chipoasele | |
genitiv-dativ | singular | chipos | chiposului | chipoase | chipoasei |
plural | chipoși | chipoșilor | chipoase | chipoaselor |