chiparos definitie

chiparós (chiparóși), s. m. – Arbore rășinos cu lemnul parfumat (Cupressus sempervirens). – Mr. chiparis. Ngr. ϰυπαρίσσι (sec. XVII), cf. v. sb. kiparisĭ (Vasmer, Gr., 78), alb. kiparis. – Der. chiparoasă (var. tiparoasă), s. f. (plantă decorativă, Polianthes tuberosa), din fr. tubéreuse, contaminat prin etimologie populară cu chiparos (se numește și tuberoză, ca în fr.). substantiv masculinchiparos

chiparís și (greșit) -ós m. (ngr. kyparissi, d. vgr. kypárissos, de unde și lat. cypressus și cupressus, și de aicĭ fr. kyprès; vsl. rus. kiparísŭ). Un copac conifer perpetuŭ verde cu lemnu tare, roșiatic și mirositor și care se plantează pin [!] cimitire (cupressus sempérvirens). – Barb. la Em. cipru (după fr.). substantiv masculinchiparis

chiparós (arbore) s. m., pl. chiparóși substantiv masculinchiparos

chiparos m. arbore frumos din familia coniferelor lemn vârtos, roșiatic și mirositor; totdeauna verde, el împodobește cimitirele ca emblema morții (Cupressus sempervirens). [Gr. KIPARÍSSI]. substantiv masculinchiparos

CHIPARÓS, chiparoși, s. m. Arbore rășinos conifer cu frunze persistente și cu lemnul rezistent și parfumat, folosit în industrie (Cupressus sempervirens). – Din ngr. kiparíssi. substantiv masculinchiparos

CHIPARÓS, chiparoși, s. m. Arbore rășinos din familia coniferelor, cu frunzele de un verde-închis, care nu cad iarna; lemnul, rezistent și parfumat, se întrebuințează în industrie (Cupressus sempervirens). Străji cernite, chiparoșii Dorm în cerc. TOMA, C. V. 142. Brazii și chiparoșii nu se veștejesc niciodată. ANGHEL, PR. 39. Cu trandafiri, cu aur și crăngi de chiparos Aș vrea această carte s-o-mpodobesc frumos. IOSIF, T. 105. Nu ești curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? EMINESCU, N. 122. Jelț de chiparos, Cu miros Frumos. TEODOREȘCU, P. P. 24. – Variante: (învechit) chiparís (ALECSANDRI, T. 103, ALEXANDRESCU, M. 198), (învechit și, rar, popular) ciparós (GHICA, S. 534, TEODORESCU, P. P. 93) s. m. substantiv masculinchiparos