CHIÓSTRO s.n. Curte cu colonade a unei mănăstiri. ♦ Loc închis cu ziduri. [< it. chiostro]. substantiv neutruchiostro
CHIÓSTRO CHIOS-/ s. n. curte cu colonade a unei mănăstiri. ◊ loc închis cu ziduri. (< it. chiostro) substantiv neutruchiostro
!chióstro (chios-) s. n., art. chióstroul; pl. chióstrouri substantiv neutruchiostro
chiostro substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chiostro | chiostroul |
plural | chiostrouri | chiostrourile | |
genitiv-dativ | singular | chiostro | chiostroului |
plural | chiostrouri | chiostrourilor |