chiocéc (chiocécuri), s. n. – Dans turcesc. Tc. köçek „dansator” (Șeineanu, II, 141). Sec. XIX, înv. substantiv neutruchiocec
CHIOCÉC, chiocecuri. s. n. (Înv.) Numele unui dans turcesc și melodia după care se execută. [Pr.: chio-] – Tc. köcek. substantiv neutruchiocec
chiocéc (înv.) (chio-) s. n., pl. chiocécuri substantiv neutruchiocec
chiocec n. un fel de horă turcească: soitarii cari jucau chiocecurile pe lângă trăsură GHICA. [Turc. KÖČEK, jucăuș]. substantiv neutruchiocec
CHIOCÉC, chiocecuri, s. n. (Înv.) Numele unui dans turcesc. – Din tc. köcek. substantiv neutruchiocec
chiocec substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chiocec | chiocecul |
plural | chiocecuri | chiocecurile | |
genitiv-dativ | singular | chiocec | chiocecului |
plural | chiocecuri | chiocecurilor |