chinuitor definitie
- Vezi aici mai multe sinonimechinuitor
- Vezi aici mai multe rimechinuitor
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuch
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuchi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutor
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. – Din chinui + suf. -(i)tor. adjectivchinuitor
chinuitór, -oáre adj. Care chinuĭește. Penibil. adjectivchinuitor
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáre adjectivchinuitor
chinuitor a. și m. care chinuiește. adjectivchinuitor
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor. adjectivchinuitor
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește, care provoacă un chin fizic sau moral. Lungile și chinuitoarele așteptări nu atacaseră numai trupul. SADOVEANU, Z. C. 299. După trei luni de drum chinuitor au debarcat la Cayena. BART, E. 275. Cumplit de chinuitoare erau nopțile lui Radu. VLAHUȚĂ, O. A. I 130. ◊ (Adverbial) La trei din noapte vom suda din somn Pe cei ce se lăsară istoviți în noroi... Vom aștepta chinuitor Și-apoi... în șiruri rare vom urca. CAMIL PETRESCU, V. 31. – Pronunțat: -nu-i-. adjectivchinuitor
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluichinuitor
| chinuitor adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | chinuitor | chinuitorul | chinuitoare | chinuitoarea |
| plural | chinuitori | chinuitorii | chinuitoare | chinuitoarele | |
| genitiv-dativ | singular | chinuitor | chinuitorului | chinuitoare | chinuitoarei |
| plural | chinuitori | chinuitorilor | chinuitoare | chinuitoarelor | |