CHINORÓS s. n. v. chinoroz. substantiv neutruchinoros
chíndros, chíndrus și chíndru (est) și chinorós (sud) n. (germ. kienruss, funingine). Funingine calcinată, un fel de praf negru (numit și sajă) care se întrebuințează la văpsit [!]. (Une-orĭ se zice așa și prafurilor de altă coloare [!]). V. lutișor. substantiv neutruchindros
chinorós, V. chindros. substantiv neutruchinoros
chinoros n. funingine calcinată: un fel de praf negru și foarte subțire, întrebuințat în industrie și în artă. [Nemț. KIEN-RUSS]. substantiv neutruchinoros
CHINORÓS s. n. v. chinoroz. substantiv neutruchinoros
CHINORÓZ s. n. Funingine foarte fină, folosită la fabricarea unor vopsele, a cernelii de tipar etc. [Var.: chinorós s. n.] – Din germ. Kienruss. substantiv neutruchinoroz
CHINORÓS s. n. v. chinoroz. substantiv neutruchinoros
chinoros substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chinoros | chinorosul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | chinoros | chinorosului |
plural | — | — |