CHINDISÍRE, chindisiri, s. f. v. CHINDISI. – [DLRM] substantiv femininchindisire
chindisí (chindisésc, chindisít), vb. – 1. A broda, a coase. – 2. A garnisi, a împodobi, a înfrumuseța. – Mr. chindisescu. Ngr. ϰεντῶ „a broda”, care se mai spune și ϰεντίζω, cf. ϰεντησιά „broderie” (Cihac, II, 547; DAR; Gáldi 164). – Der. chindiseală, s. f. (broderie); chindisitură, s. f. (broderie). verb tranzitivchindisi
CHINDISÍ, chindisesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A broda. – Ngr. kento, kentizo. verb tranzitivchindisi
chindisí, chindisesc, vb. tranz. – A coase, a împistra (Bilțiu 1996); a broda (Antologie 1980). – Din ngr. khento „a broda” (DER). verb tranzitivchindisi
chindisì v. Tr. a broda: 'mi coase și ’mi chindisește POP. [Gr. mod.]. verb tranzitivchindisì
CHINDISÍ, chindisesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A broda. Îmi coase Și-mi chindisește Guleraș Lui taică-său, Batistă Lui frate-său. TEODORESCU, P. P. 61. verb tranzitivchindisi
chindisésc v. tr. (ngr. kendó, scris kentó, viit. -iso; în Epir kintó, brodez, vgr. kentéo, împung, brodez, de unde vine și kéntron, ghimpe. V. centru). Trans. Brodez. – În Serbia schindosesc. verb tranzitivchindisesc
chindisire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chindisire | chindisirea |
plural | chindisiri | chindisirile | |
genitiv-dativ | singular | chindisiri | chindisirii |
plural | chindisiri | chindisirilor |