chimonó/chimonóu s. n., art. chimonóul; pl. chimonóuri substantiv neutruchimono
CHIMONÓ, chimonouri, s. n. 1. Croială de haină femeiască, cu mâneca dintr-o singură bucată cu restul hainei. ◊ (Adjectival) Bluză chimono. 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat, cu mâneci foarte largi sau, p. ext., haină femeiască de casă croită în acest fel. [Var.: chimonóu s. n.] – Din fr. kimono. substantiv neutruchimono
CHIMONÓU s.n. v. chimono. substantiv neutruchimonou
CHIMONÓU s. n. 1. halat cu mâneci foarte lungi. 2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia. ◊ haină femeiască (de casă) croită astfel. (< fr. kimono) substantiv neutruchimonou
CHIMONÓU s. n. v. chimono. substantiv neutruchimonou
chimonou substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chimonou | chimonoul |
plural | chimonouri | chimonourile | |
genitiv-dativ | singular | chimonou | chimonoului |
plural | chimonouri | chimonourilor |