chimițăríe f. (d. Chimiță). Faptă de om prost și ridicul. substantiv femininchimițărie
chimițărie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chimițărie | chimițăria |
plural | chimițării | chimițăriile | |
genitiv-dativ | singular | chimițării | chimițăriei |
plural | chimițării | chimițăriilor |