chimie definitie

CHIMÍE s.f. Știință care studiază structura internă și proprietățile corpurilor, transformările și combinațiile lor. ◊ Chimie nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului. [Gen. -iei. / cf. fr. chimie]. substantiv femininchimie

chimíe (-íi), s. f. – Știința care studiază compoziția și proprietățile substanțelor. Gr. ϰημεία (sec. XVIII), înainte cu pronunțarea din ngr., astăzi cu fonetismul restabilit după pronunțarea erasmică. – Der. chimic, adj.; chimicesc (var. himic), s. m. (înv., chimic). substantiv femininchimie

CHIMÍE s. f. știință care studiază structura internă și proprietățile corpurilor, transformările și combinațiile lor. ♦ ~ nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului. (< fr. chimie, lat. chimia) substantiv femininchimie

chimíe s. f., art. chimía, g.-d. chimíi, art. chimíei substantiv femininchimie

CHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția, structura internă și proprietățile corpurilor, schimbările provocate de acțiunea atomilor sau a moleculelor unor corpuri asupra altora, transformările lor cantitative și calitative, precum și combinațiile noi, rezultate în urma acestor transformări. – Fr. chimie (lat. lit. chimia). substantiv femininchimie

*chimíe f. (fr. chimie, mlat. chimía, d. mgr. himía [scris hemeia, din care cauză Germaniĭ zic chemie], d. vgr. hymeía, după hymós, suc, adică „știința sucurilor”, după cum se dibuĭa pe atuncĭ, și Hémmis, un oraș în Egipt, de unde și ar. kimia, adică „știința egiptenească”. V. alchimie). Știința care se ocupă de natura și proprietățile corpurilor simple, de acțiunea moleculară a lor asupra altora și de combinațiunile datorite [!] acesteĭ acțiunĭ. Propriŭ vorbind, chimia începe cu Francezu Lavoisier în sec. 18 înlocuind alchimia. – Rar și himíe, și hímie. substantiv femininchimie

chimie f. știința care studiază compozițiunea corpurilor, proprietățile și legile combinațiunilor lor. Ea datează din secolul al XVIII-lea, când alchimia dispăru cu desăvârșire. substantiv femininchimie

CHIMÍE s. f. Știință care studiază compoziția, structura, proprietățile și transformările substanțelor. – Din fr. chimie, lat. chimia. substantiv femininchimie

CHIMÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea struc­turii interne a diferitelor corpuri simple și compuse, cu natura și proprietățile acestor corpuri, cu schimbările provocate de acțiunea atomilor sau a moleculelor unor corpuri asupra altora, cu transformările lor calitative și cantitative, precum și cu combinațiile noi rezultate în urma acestor transformări. Curs de chimie. Chimie or­ganică. Chimie anorganică. Chimie industrială. ▭ Chimia poate fi numită știința schimbărilor calitative ale cor­purilor, care au loc ca urmare a schimbării compoziției cantitative. ENGELS, D. N. 51. substantiv femininchimie

*termo-chimíe f. (vgr. thermós, cald, și chimie). Partea chimiĭ care se ocupă de cantitățile de căldură puse în joc la combinațiunĭ. substantiv feminintermochimie

electro-chimie f. partea chimiei ce tratează despre descompunerea corpurilor prin electricitate. substantiv femininelectrochimie

Dealurile Chimiei s. pr. denumire generică dată vinurilor de calitate inferioară, contrafăcute și chimizate. substantiv feminindealurilechimiei