chimic definitie

CHÍMIC, -Ă adj. Referitor la chimie. ♦ Care folosește substanțe din chimie. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, a cărui urmă lăsată pe hârtie se șterge greu. [Cf. fr. chimique, it. chimico]. adjectivchimic

CHÍMIC, -Ă adj. 1. referitor la chimie. ♦ care folosește substanțe și metode din chimie. ♦ creion ~ = creion cu mină violetă. 2. arme ~ ce = substanțe chimice toxice, folosite ca arme de luptă. (< fr. chimique) adjectivchimic

CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care ține de chimie, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă pe hârtie se șterge greu. – Fr. chimique. adjectivchimic

*chímic, -ă adj. (d. chimie; fr. chimique). Care ține de chimie: compozițiune chimică. Adv. Conform chimiiĭ: a lucra chimic. – Maĭ rar himic. V. galenic. adjectivchimic

chímic adj. m., pl. chímici; f. chímică, pl. chímice adjectivchimic

chimic a. ce ține de chimie. adjectivchimic

CHÍMIC, -Ă, chimici, -ce, adj. Care aparține chimiei, privitor la chimie. ♦ Care utilizează substanțe și metode din domeniul chimiei. Curățătorie chimică. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, fabricată sintetic, a cărui urmă de pe hârtie se șterge greu. – Din fr. chimique. adjectivchimic

CHÍMIC, -Ă, chimici, -e, adj. De chimie, care apar­ține chimiei, cu privire la chimie. Formulă chimică. Proces chimic. Reacție chimică. ♦ Care utilizează sub­stanțe din domeniul chimiei. Curățirea chimică a haine­lor. ◊ Creion chimic = creion cu mină de culoare vio­letă, fabricată pe cale sintetică și rezistentă la șters, a cărei urmă, cînd este udată, seamănă cu cerneala. adjectivchimic

MECANOCHÍMIC, -Ă, mecanochimici, -ce, adj. (Rar) Care se referă la un procedeu combinat, folosind mijloace mecanice și reacții chimice. [Scris și: mecano-chimic] – Mecano- + chimic. adjectivmecanochimic