chimer definitie

credit rapid online ifn

CHIMÉR s. n. v. chimir. substantiv neutruchimer

chimér, V. chimir. substantiv neutruchimer

credit rapid online ifn

chimír n., pl. e și urĭ (turc. kemer, boltă, arcadă, zonă, cingătoare, d. ngr. kamára, boltă. D. kemer vine ngr. keméri, bg. sîrb. kemer. V. cămară, comoară). Vechĭ (chimer). Boltă, arcadă. Azĭ. Șerpar, cingătoare de pele [!] de ținut banĭ. (Sînt și chimire micĭ cu care te încingĭ la pulpă). – În est și chimer. V. brîŭ. substantiv neutruchimir

chimer n. Mold. V. chimir: o curelușă de cele cu chimeruri. CR. substantiv neutruchimer

CHIMÉR s. n. v. chimir. substantiv neutruchimer

CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer. substantiv neutruchimir

CHIMER s. n. v. chimir. substantiv neutruchimer

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluichimer

chimer  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chimer chimerul
plural chimere chimerele
genitiv-dativ singular chimer chimerului
plural chimere chimerelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z