CHILIMBÁR s. n. v. chihlimbar. substantiv neutruchilimbar
chilimbar n. Mold. V. chihlibar: parfume dela Indus în vas de chilimbar AL. substantiv neutruchilimbar
CHILIMBÁR s. n. v. chihlimbar. substantiv neutruchilimbar
CHILIMBÁR s. n. v. chihlimbar. substantiv neutruchilimbar
chihlimbár n., pl. urĭ (ngr. kehlimbári, kehlibári, d. turc. kehribar, pop. kehlibar, d. pers. kiah-rübe, pop. keh-rüba, adică „paĭe atrage”; ar. kahrabe, de unde it. carábe, sp. cárabe, fr. carabé). Un fel de rășină aromatică solidificată fósilă translúcidă saŭ aproape transparentă de coloare [!] care variază de la un galben deschis pînă la cărămiziŭ și cafeniŭ. Vin ca chihlimbaru, vin galben închis. Chihlimbar cenușiŭ, o concrețiune intestinală a cașaloților, cenușie, tenace și flexibilă, cu miros de mosc. – Și chihlibar și chilimbar, ca neol. ambră și succin. – Chihlimbaru galben, numit vgr. élektron (V. electru) a dat numele luĭ electricitățiĭ, fiind-că, frecînd o bucată de chihlimbar lustruită, Talete din Milet, în sec. 7 în ainte [!] de Hristos, a constatat că atrage corpurile ușoare. Din el se fac țigarete. V. celuloid. substantiv neutruchihlimbar
CHIHLIMBÁR, (2) chihlimbare, s. n. 1. Rășină fosilă divers colorată (mai ales în nuanțe de galben), provenită din mai multe specii de pini și folosită la fabricarea unor obiecte de podoabă; ambră. 2. Obiect sau bucată de chihlimbar (1). [Var.: chihlibár, chilimbár s. n.]. – Din tc. kehlibar. substantiv neutruchihlimbar
chilimbar substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chilimbar | chilimbarul |
plural | chilimbare | chilimbarele | |
genitiv-dativ | singular | chilimbar | chilimbarului |
plural | chilimbare | chilimbarelor |