CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei, folosită ca locuință. – Tc. kiler. substantiv neutruchiler
chilér și (vechĭ) chelér n., pl. e (turc. kiler, kĭlar, d. ngr. kelléri, kellári care vine d. lat. cellarium. V. celar). Vechĭ. Magazá, hambar. Azĭ. Munt. Cămară, odăiță de ținut diferite lucrurĭ. substantiv neutruchiler
chilér (reg.) s. n., pl. chilére substantiv neutruchiler
chiler n. Mold. chelar (la o casă țărăneăscă): sub chiler sunt pivnițele. [Vechiu rom. cheler, magazie de aprovizionare = turc. KILER (din gr. kellàrion)]. substantiv neutruchiler
CHILÉR, chilere, s. n. (Reg.) 1. Încăpere mică la casele țărănești, folosită drept cămară. 2. Încăpere mică și joasă aflată în dosul casei țărănești, folosită ca locuință. Din tc. kiler. substantiv neutruchiler
CHILÉR, chilere, s. n. (Regional) 1. Încăpere mică la casele țărănești, în care se păstrează mai ales alimente; cămară. Să fii dumneata sănătoasă, logofeteasă Mărie; vițelul e jupuit și spînzurat în chiler. SADOVEANU, N. P. 41. A rămas acasă, în sat, mița închisă în chiler. SADOVEANU, F. J. 8. Fata se sculă de la gherghef... Apoi se duse în chiler. SANDU-ALDEA, D. N. 194. 2. Încăpere mai mică și mai joasă, aflată în dosul casei și ca o prelungire pe plan înclinat a acesteia, folosită ca locuință. substantiv neutruchiler
chiler substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chiler | chilerul |
plural | chilere | chilerele | |
genitiv-dativ | singular | chiler | chilerului |
plural | chilere | chilerelor |