CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; femeie înstărită, bogată. – Din chiabur + suf. -oaică. substantiv feminin chiaburoaică
chiaburoáică (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburoáicei; pl. chiaburoáice substantiv feminin chiaburoaică
CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; țărancă chiabură. – Chiabur + suf. -oaică. substantiv feminin chiaburoaică
CHIABUROÁICĂ, chiaburoaice, s. f. Nevastă de chiabur; femeie înstărită, bogată. substantiv feminin chiaburoaică
| chiaburoaică | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | chiaburoaică | chiaburoaica |
| plural | chiaburoaice | chiaburoaicele | |
| genitiv-dativ | singular | chiaburoaice | chiaburoaicei |
| plural | chiaburoaice | chiaburoaicelor | |