chiaburire definitie

credit rapid online ifn

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. – Din chiabur. verbchiaburi

!chiaburí (a se ~) (rar) (chia-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chiaburéște, imperf. 3 sg. se chiabureá; conj. prez. 3 să se chiabureáscă verbchiaburi

credit rapid online ifn

chiaburi v. a se îmbogăți foarte: noi cu el am haiducii, noi cu el am chiaburit. POP. verbchiaburi

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur; p. gener. a se îmbogăți. – Din chiabur. verbchiaburi

CHIABURÍ, chiaburesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni chiabur. Tudorel se-mbogățea, Tudorel se chiaburea. TEO­DORESCU, P. P. 670. verbchiaburi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluichiaburire

chiaburire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiaburire chiaburirea
plural chiaburiri chiaburirile
genitiv-dativ singular chiaburiri chiaburirii
plural chiaburiri chiaburirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z