chiaburime definitie

credit rapid online ifn

CHIABURÍME s. f. Totalitatea chiaburilor. – Din chiabur + suf. -ime. substantiv femininchiaburime

chiaburíme (chia-) s. f., g.-d. art. chiaburímii substantiv femininchiaburime

credit rapid online ifn

CHIABURÍME s. f. Totalitatea chiaburilor, mulțime de chiaburi. – Chiabur + suf. -ime. substantiv femininchiaburime

CHIABURÍME s. f. Totalitatea chiaburilor, consti­tuind, după desființarea moșierimii ca clasă, cea mai însemnată clasă exploatatoare de la sate. Lupta împotriva chiaburimii face parte integrantă din sarcinile consolidării și întăririi pozițiilor democrației populare care, ca o formă a dictaturii proletariatului, are drept una din funcții pe aceea de a limita și apoi lichida exploatarea omului de către om la orașe și sate. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 299. O dată cu aplicarea reformei agrare [din 1945], și chiar în cursul aplicării ei, s-au manifestat puternic inte­resele de clasă deosebite și opuse ale chiaburimii, de o parte, și ale țărănimii sărace și mijlocașe, de altă parte. GHEOR­GHIU-DEJ, Art. Cuv. 274. ◊ Îngrădire (sau izolare) a chiaburimii v. îngrădire. substantiv femininchiaburime

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluichiaburime

chiaburime  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chiaburime chiaburimea
plural
genitiv-dativ singular chiaburimi chiaburimii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z