chiștoc definitie
chiștóc n., pl. oace (var. din chĭostec). Mold. Fam. Muc de țigară saŭ rest dintr´un lucru maĭ mare. Fig. (masc.). Prichindel. substantiv masculin și feminin chiștoc
chiștóc1 (copil) s. m., pl. chiștóci substantiv masculin și feminin chiștoc
chiștóc2 (muc de țigară) s. n., pl. chiștoáce substantiv masculin și feminin chiștoc
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. substantiv masculin și feminin chiștoc
chiștóc n., pl. oace (var. din chĭostec). Mold. Fam. Muc de țigară saŭ rest dintr´un lucru maĭ mare. Fig. (masc.). Prichindel. substantiv neutru chiștoc
CHIȘTÓC, -OÁCĂ, chiștoci, -oace, s. n., s. m. și f. 1. S. n. Muc de țigară. 2. S. m. și f. Fig. Copil mic de statură și îndesat. [Pl. și: (1) chiștocuri. – Var.: chiostéc s. n.] – Et. nec. substantiv neutru chiștoc
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului chiștoc
| chiștoc | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | chiștoc | chiștocul |
| plural | chiștocuri | chiștocurile | |
| genitiv-dativ | singular | chiștoc | chiștocului |
| plural | chiștocuri | chiștocurilor | |
| chiștoc | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | chiștoc | chiștocul | chiștoacă | chiștoaca |
| plural | chiștoci | chiștocii | chiștoace | chiștoacele | |
| genitiv-dativ | singular | chiștoc | chiștocului | chiștoace | chiștoacei |
| plural | chiștoci | chiștocilor | chiștoace | chiștoacelor | |