CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Din chezaș. verb tranzitivchezășui
chezășuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 să chezășuiáscă verb tranzitivchezășui
chezășuì v. a garanta, a răspunde de. verb tranzitivchezășuì
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui. verb tranzitivchezășui
CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit, astăzi numai fig.) A garanta (material sau moral) pentru cineva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru, a lua asupră-și răspunderea pentru efectuarea lui. E o creștere morală și intelectuală care să chezășuiască onesta și sincera aplicare și observare a acelor legi. ODOBESCU, S. III 325. verb tranzitivchezășui
chezășuĭésc v. tr. și intr. (ung. kezesítni, id.). Garantez. – În est și chezășluĭesc și închez- (ung. kezeselni). verb tranzitivchezășuĭesc
chezășui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)chezășui | chezășuire | chezășuit | chezășuind | singular | plural | ||
chezășuind | chezășuiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | chezășuiesc | (să)chezășuiesc | chezășuiam | chezășuii | chezășuisem | |
a II-a (tu) | chezășuiești | (să)chezășuiești | chezășuiai | chezășuiși | chezășuiseși | ||
a III-a (el, ea) | chezășuiește | (să)chezășuiai | chezășuia | chezășui | chezășuise | ||
plural | I (noi) | chezășuim | (să)chezășuim | chezășuiam | chezășuirăm | chezășuiserăm | |
a II-a (voi) | chezășuiți | (să)chezășuiți | chezășuiați | chezășuirăți | chezășuiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | chezășuiesc | (să)chezășuiască | chezășuiau | chezășuiră | chezășuiseră |