chesát s. m. – Criză, inerție, paralizare a mișcării comerciale. – Mr. chísate. Tc. kessad (Șeineanu, II, 103), cf. ngr. ϰεσάτι, bg. kesat. substantiv neutruchesat
CHESÁT s. n. (Înv.) Lipsă de vânzare, de bani; criză comercială. – Tc. kesat. substantiv neutruchesat
chesát n., pl. urĭ (turc. kessat, ar. -ad, id.). Rar azĭ. Criză de banĭ. – Pe la 1800 și chesatlĭuc (turc. -atlyk). V. dever, alijveriș. substantiv neutruchesat
chesát (înv.) s. n. substantiv neutruchesat
chesat n. lipsă de vânzare, încetare de afaceri (în opozițiune cu dever): bântuia pe atunci mare chesat asupra târgului CAR. [Turc. KESAT]. substantiv neutruchesat
CHESÁT s. n. (Înv.) Lipsă de vânzare într-o întreprindere comercială; criză comercială. – Din tc. kesad. substantiv neutruchesat
CHESÁT s. n. (Învechit) Lipsă de vînzare, lipsă de bani, criză comercială. Și mai ales că bîntuia p-atunci mare chesat asupra tîrgului, i s-a scurtat omului creditul de tot. CARAGIALE, O. III 39. substantiv neutruchesat
chesat substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chesat | chesatul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | chesat | chesatului |
plural | — | — |