reduceri si promotii 2018
Definitie cherchelit - ce inseamna cherchelit - Dex Online

cherchelit definitie

CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Ușor amețit de băutură; afumat. – V. chercheli. adjectiv cherchelit

cherchelit a. amețit de vin. [Rostire populară din perpelit sau părpălit, pârlit pe d’asupra]. adjectiv cherchelit

CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli. adjectiv cherchelit

CHERCHELÍT, -Ă, ehercheliți, -te, adj. (Familiar) Ușor amețit de băutură; afumat. Au avut nenorocul să se prezinte lui Nicolaie Filipescu ehercheliți, iar acesta i-a dat afară și a deschis ferestrele să iasă duhoarea de alcool. PAS, Z. II 220. Variantă: chirchilít, -ă (DUNĂREANU, CH. 72) adj. adjectiv cherchelit

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se ameți ușor de băutură; a se afuma. – Comp. magh. kérkedni. verb chercheli

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. verb chercheli

cherchelí (-lésc, -ít), vb. – A fi amețit, a se îmbăta ușor. – Var. chirchi(u)li, cherchezi, chiurlui. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 91 și 97). S-au propus mai multe etimoane neconvingătoare: din mag. kérkedni „a presupune”, după Scriban, Arhiva, 1912; de la cherc și pili, după DAR; din mag. korhely „neisprăvit, coate-goale”, după Drăganu, Dacor, VI, 269. Ultima var. nu este clară; după cum nu este nici intenția primară a creației expresive. Este posibil să fie cuvînt din aceeași familie cu chercheriță, s. f. (păduche de oi, Melophagus ovinus; tăun, Hippobosca equina), cu var. chercheriță, chi(r)chi(ri)ță (după Conev 52 și Scriban, acest cuvînt derivă din bg. kekerica „broască,” ce pare tot un cuvînt expresiv). Dacă nu greșim în privința acestei ipoteze, imaginea de bază trebuie să fie cea a unui mers șovăielnic sau poticnit, ca cel al bețivului și cum pare a fi cel al unui crustaceu. După Giuglea, Contributions, 10, chercheriță provine din gr. ϰίϰι „ricin”, cu suf. -iță. verb chercheli

!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă verb chercheli

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A se ameți de băutură, a se afuma. – Variantă: chirchilí (DUNĂREANU, CH. 65, CON­TEMPORANUL, VII 148) vb. IV. verb chercheli

cherchelésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kérkedni, kérködni, kérkelni, a se fuduli, și cu ngr. hirkilízo, cînt cucurigu). Fam. Mă amețesc, mă cam îmbăt. – Și chirchilesc, în nord și chĭurchĭulesc, în sud și chĭurchĭuluĭesc. V. pilesc 2 și călesc. verb cherchelesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cherchelit

cherchelit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cherchelit cherchelitul chercheli cherchelita
plural chercheliți chercheliții cherchelite cherchelitele
genitiv-dativ singular cherchelit cherchelitului cherchelite cherchelitei
plural chercheliți chercheliților cherchelite cherchelitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z