chercheli definitie

credit rapid online ifn

cherchelí (-lésc, -ít), vb. – A fi amețit, a se îmbăta ușor. – Var. chirchi(u)li, cherchezi, chiurlui. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 91 și 97). S-au propus mai multe etimoane neconvingătoare: din mag. kérkedni „a presupune”, după Scriban, Arhiva, 1912; de la cherc și pili, după DAR; din mag. korhely „neisprăvit, coate-goale”, după Drăganu, Dacor, VI, 269. Ultima var. nu este clară; după cum nu este nici intenția primară a creației expresive. Este posibil să fie cuvînt din aceeași familie cu chercheriță, s. f. (păduche de oi, Melophagus ovinus; tăun, Hippobosca equina), cu var. chercheriță, chi(r)chi(ri)ță (după Conev 52 și Scriban, acest cuvînt derivă din bg. kekerica „broască,” ce pare tot un cuvînt expresiv). Dacă nu greșim în privința acestei ipoteze, imaginea de bază trebuie să fie cea a unui mers șovăielnic sau poticnit, ca cel al bețivului și cum pare a fi cel al unui crustaceu. După Giuglea, Contributions, 10, chercheriță provine din gr. ϰίϰι „ricin”, cu suf. -iță. verbchercheli

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec. verbchercheli

credit rapid online ifn

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se ameți ușor de băutură; a se afuma. – Comp. magh. kérkedni. verbchercheli

!cherchelí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chercheléște, imperf. 3 sg. se chercheleá; conj. prez. 3 să se chercheleáscă verbchercheli

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A se ameți de băutură, a se afuma. – Variantă: chirchilí (DUNĂREANU, CH. 65, CON­TEMPORANUL, VII 148) vb. IV. verbchercheli

cherchelésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kérkedni, kérködni, kérkelni, a se fuduli, și cu ngr. hirkilízo, cînt cucurigu). Fam. Mă amețesc, mă cam îmbăt. – Și chirchilesc, în nord și chĭurchĭulesc, în sud și chĭurchĭuluĭesc. V. pilesc 2 și călesc. verbcherchelesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluichercheli

chercheli  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)chercheli cherchelire cherchelit cherchelind singular plural
cherchelind chercheliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cherchelesc (să)cherchelesc chercheleam cherchelii cherchelisem
a II-a (tu) cherchelești (să)cherchelești chercheleai chercheliși chercheliseși
a III-a (el, ea) cherchelește (să)chercheleai cherchelea chercheli cherchelise
plural I (noi) cherchelim (să)cherchelim chercheleam cherchelirăm chercheliserăm
a II-a (voi) chercheliți (să)chercheliți chercheleați cherchelirăți chercheliserăți
a III-a (ei, ele) cherchelesc (să)cherchelească chercheleau chercheli chercheliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z