chenar definitie

chenár (chenáre), s. n. – 1. Margine, bordură. – 2. Cadru. – 3. Toc, cadru, ramă de fereastră sau de ușă. – Mr. chinare. Tc. kenar (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1049); cf. ngr. ϰενάρι, alb. kienar (Meyer 222), bg. kenari, sb. cenar. – Der. chenărui, vb. (a mărgini, a înconjura). substantiv neutruchenar

CHENÁR, chenare, s. n. 1. Margine de o culoare sau de un desen deosebit, pe care o au unele lucruri; bordură. 2. Rând, șir de sculpturi, care încadrează ferestrele sau ușile unei clădiri. 3. (Rar) Ramă, cadru, pervaz. – Tc. kenar. substantiv neutruchenar

chenár n., pl. e (turc. [d. pers.] kenar; ngr. kenári, bg. kenar). Margine, garnitură pe margine la haĭnă, la o hartă ș. a. (fr. bordure). V. pervaz. substantiv neutruchenar

chenár s. n., pl. chenáre substantiv neutruchenar

chenar n. 1. marginea unei stofe sau monede; 2. broderie cusută pe margine: o basma cu chenar pe margine; 3. pl. ciubuce trase pe marginile unei zidiri. [Turc. KENAR]. substantiv neutruchenar

CHENÁR, chenare, s. n. Margine (lucrată, desenată, sculptată etc.) din jurul unui obiect, care servește de obicei ca ornament. Chenarul covorului, al diplomei, al ferestrei. – Din tc. kenar. substantiv neutruchenar

CHENÁR, chenare, s. n. 1. Margine (de culoare sau desen deosebit) pe care o au unele lucruri; „bordură. Pereții au chenare mari de lemn sculptate care încadrează picturi din secolele venețiene. CAMIL PETRESCU, T. II 173. Frumoase farfurii! cu chenar dublu, unul conabiu., lat pe muche, și altul pembe, îngust pe buză. CARAGIALE, O. I 151. Luă cu dînsa... o basma cu chenar pe margine. ISPIRESCU, L. 194. ◊ Fig. Bărbuța tunsă mult spre obraji și potrivită pe buza de jos cu briciul dă feții sale palide un chenar hotărît. V. ROM. noiembrie 1953, 85. Soarele, la zori, șerpuiește munții Triestului cu chenare de rubin. DELAVRANCEA, S. 70. ◊ Bordură simplă sau cu înflorituri în jurul unei pagini; linie groasă care încon­jură anumite articole sau anunțuri în ziar. 2. Rînd, șir de sculpturi care încadrează ferestrele sau ușile unei clădiri. V. ciubuc. 3. (Rar) Ramă, cadru, pervaz (la uși sau la Ferestre). O ușă lăturalnică se deschise și chenarul ei se umplu cu înfățișarea neagră... a unui călugăr înalt. HOGAȘ, DR. 243. – Pl. și: chenaruri (HOGAȘ, DR. II 185). substantiv neutruchenar