reduceri si promotii 2018
Definitie chemătoare - ce inseamna chemătoare - Dex Online

chemătoare definitie

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă; fig. îmbietor, ademenitor. ♦ (Pop.; substantivat) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Din chema + suf. -(ă)tor. adjectiv chemător

chemătór m. Trans. Cavaler de onoare care invită la nuntă la țară. adjectiv chemător

chemătór adj. m., pl. chemătóri; f. sg. și pl. chemătoáre adjectiv chemător

chemător a. și m. care cheamă sau invită: glas de clopot chemător AL. ║ m. Tr. 1. cel ce cheamă la nuntă; 2. vornicel de nuntă. adjectiv chemător

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. Care cheamă. ♦ (Pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel. – Chema + suf. -ător. adjectiv chemător

CHEMĂTÓR, -OÁRE, chemători, -oare, adj. (Literar) Care cheamă; f i g. îmbietor, ademenitor. Străzile se desfac ca niște brațe uriașe, pline de surprize, chemătoare și vii. SAHIA, U.R.S.S. 61. Aude-n depărtare Glas de clopot chemător. ALECSANDRI, P. II 33. ◊ (Popular, substantivat) Persoană care invită pe cunoscuți la nuntă; vornicel, drușcă. Ia ieși pîn-afară, C-afară te cheamă Doi-trei chemători, Juni colindători. TEODORESCU, P. P. 18. adjectiv chemător

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului chemătoare

chemătoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chemătoare chemătoarea
plural chemători chemătorile
genitiv-dativ singular chemători chemătorii
plural chemători chemătorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z