reduceri si promotii 2018
Definitie cheltuire - ce inseamna cheltuire - Dex Online

cheltuire definitie

CHELTUÍRE s. f. Acțiunea de a cheltui; întrebuințare de bani; fig. consumare de energie, de timp etc. substantiv feminin cheltuire

cheltuíre s. f., g.-d. art. cheltuírii substantiv feminin cheltuire

CHELTUÍRE s. f. Acțiunea de a cheltui și rezultatul ei. – V. cheltui. substantiv feminin cheltuire

CHELTUÍRE s. f. Acțiunea de a cheltui; (rar) folosire, întrebuințare de bani; (mai des f i g.) consu­mare de timp, de energie, de putere etc. substantiv feminin cheltuire

cheltuí (a cheltui) vb., ind. prez. 1 sg. cheltuíesc / chéltui, imperf. 3 sg. cheltuiá; conj. prez. 3 să cheltuiáscă / să chéltuie verb tranzitiv cheltui

cheltuì v. 1. a întrebuința bani la ceva 2. fig. a risipi: nu vă cheltuiți puterile în zadar. [Ung. KÖLTENI]. verb tranzitiv cheltuì

CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. [Prez. ind. și: chéltui] – Din magh. költeni. verb tranzitiv cheltui

cheltuí (cheltuiésc, cheltuít), vb.1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau plăti ceva. – 2. A irosi, a prăpădi, a risipi. – 3. (Trans.) A vinde. – 4. (Refl., înv.) A face cheltuieli. – 5. (Refl.) A se strădui. Mag. költeni „a cheltui” (Cihac, II, 488). – Der. cheltuială, s. f. (faptul de a cheltui; bani cheltuiți; risipă; înv., provizii, merinde); cheltuielnic (var. cheltuios), adj. (înv., risipitor); cheltuitor, adj. (risipitor). Din rom. provine rut. keltuwati „a cheltui” (Miklosich, Wander., 16, cf. Berneker 500). verb tranzitiv cheltui

CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A întrebuința banii pentru a cumpăra sau a plăti ceva; (peior.) a risipi, a irosi banii. 2. Fig. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Magh. költeni. verb tranzitiv cheltui

CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A între­buința bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva; (cu sens peiorativ) a risipi, a irosi. Și-a cheltuit o bună parte din salariu.Cine trece, se oprește... Bea vin, punga-și cheltuiește. ALECSANDRI, P. P. 347. 2. Fig. (Cu privire la energie, putere, timp etc.) A întrebuința, a consuma, a folosi. Pentru a stabili nor­mele alimentare, trebuie să știm cită energie cheltuiește organismul în 24 de ore.Stătuse noaptea pînă tîrziu ca să-și scoată timpul cheltuit cu garda. V. ROM. noiem­brie 1953, 131. În anii 1902-1904 muncitorii au cheltuit multă energie în lupta pentru cucerirea comitetelor corpo­rațiilor. Ist. R.P.R. 456. ◊ Refl. pas. Expansiunea forțelor psihice, neputîndu-se cheltui în afară, se va con­centra înăuntru. GHEREA, ST. CR. II 298. ♦ Refl. (Franțuzism, despre oameni) A-și consuma, a-și risipi forțele intelectuale sau fizice. Uite Spallazini cum se cheltuiește și se agită. CAMIL PETRESCU, T. II 191. verb tranzitiv cheltui

cheltuĭésc v. tr. (ung. költeni). Daŭ banĭ pe ceva. Fig. Risipesc: a cheltuĭ puterea. Consum, întrebuințez: această fabrică cheltuĭește multă apă. verb tranzitiv cheltuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cheltuire

cheltuire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cheltuire cheltuirea
plural cheltuiri cheltuirile
genitiv-dativ singular cheltuiri cheltuirii
plural cheltuiri cheltuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z