chélner (chélneri), s. m. – Ospătar, bărbat care servește într-o cîrciumă, bar sau restaurant. Germ. Kellner (Borcea 181). – Der. chelneriță, s. f. (ospătăriță). substantiv masculinchelner
CHÉLNER s. m. ospătar. (< germ. Kellner) substantiv masculinchelner
CHÉLNER, chelneri, s. m. Salariat care servește pe consumatori într-un local de consum; ospătar. [Var.: chélnăr s. m.] – Germ. Kellner. substantiv masculinchelner
*chélner m. (germ. kellner, d. keller, becĭ, lat. cellarium. V. celar). Servitor de berărie, otel [!] ș. a. – Fem. chelneríță, în Munt. chélneriță, pl. e. substantiv masculinchelner
chélner s. m., pl. chélneri substantiv masculinchelner
chelner m. cel ce servește într’o cafenea, într’un hotel sau restaurant. [Nemț. KELLNER]. substantiv masculinchelner
CHÉLNER, chelneri, s. m. Bărbat care servește consumatorii într-un local; ospătar. [Var.: chelnăr s. m.] – Din germ. Kellner. substantiv masculinchelner
CHÉLNER, chelneri, s. m. (Pe cale de a ieși din uz) Salariat care servește pe consumatori într-un restaurant sau într-o cafenea; ospătar. Oamenii abia se deslușeau prin fumul de țigară, țipau la chelneri. CAMILAR, N. II 141. Chelnerii alergau printre mese cu pași rășchirați. PETRESCU, S. 149. Chem degrabă chelnerul, plătesc iute și plec. CARAGIALE, O. II 139. – Variantă: chélnăr s. m. substantiv masculinchelner
chelner substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chelner | chelnerul |
plural | chelneri | chelnerii | |
genitiv-dativ | singular | chelner | chelnerului |
plural | chelneri | chelnerilor |