chehaiá / cheháie (reg., înv.) s. f., art. chehaiáua / cheháia, g.-d. art. chehaiálei / cheháiei; pl. chehaiále / chehắi, art. chehaiálele / chehắile substantiv femininchehaia
CHEHAIÁ, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: cheháie, chiháie s. f.] – Din tc. kehaya. substantiv femininchehaia
CHEHÁIE s. f. v. chehaia. substantiv femininchehaie
chehaie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | chehaie | chehaia |
plural | chehăi | chehăile | |
genitiv-dativ | singular | chehăi | chehăii |
plural | chehăi | chehăilor |