cheb definitie
- Vezi aici mai multe rimecheb
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuch
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuche
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cueb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuheb
CHEB s. n. v. ghebă. temporarcheb
GHÉBĂ, ghebe, s. f. (Regional) Manta țărănească lungă (de șiac, pîslă sau aba), împodobită, de obicei, cu găitane; zeghe, dulamă. Catane spătărești, îmbrăcate: cu mintene, poturi (nădragi) și ghebe scurte. FILIMON, C. 311. Gheba-n spate-și-arunca. TEODORESCU, P. P. 688. – Variante: chébă, (Mold.) ghebeá, ghebele (ALECSANDRI, P. P. 87), s. f., cheb, cheburi (CREANGĂ, A. 161), s. n. temporarghebă