ceva definitie

credit rapid online ifn

cevá pron. indefinit (ce și -va). Un lucru oare-care: să-țĭ spun ceva. Adv. Puțin: ceva maĭ jos. Ceva-ceva, (acc. ca și la încet-încet), foarte puțin. Așa ceva (ca germ. so etwas). 1) asemenea lucru: n´am maĭ văzut așa ceva (așa lucru, asemenea comedie); 2) cam așa. – În Olt. céva. V. oare-ce. invariabilceva

cevá pr. invar., adj. pr. invar., adv. invariabilceva

credit rapid online ifn

ceva pr. un lucru oarecare: să-ți spun ceva. ║ adv. puțin: ceva mai jos. [Lit. ce vrea]. invariabilceva

CEVÁ pron. nehot. I. 1. Un lucru oarecare; oarece. Am pomenit ceva despre „lelița” Anica (SADOVEANU). ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat = a) a căpăta o înfățișare atât de neobișnuită (în rău) încât provoacă spaimă; b) se spune despre cineva sau ceva care iese din comun (în bine sau în rău). Așa ceva = un lucru ca acesta. Încotro s-apuce? căci nici nu mai auzise până atunci de așa ceva (ISPIRESCU). E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calități. 2. Un lucru (cât de) mic, o cantitate, o parte (cât de) neînsemnată, (cât de) puțin. Toderică îi pofti întâi să guste ceva (NEGRUZZI). 3. Lucru important, valoros, mult. Vreau să cunosc ceva, când voi ieși de la dumneata (CREANGĂ). II. (Cu valoare de adj. nehot.) 1. Oarecare, oarecât, câtva. De-acum înainte mai aveți și ceva treabă de făcut (CREANGĂ). 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seamă, mai frumos, mai bun sau mai rău, mai urât etc. III. (Cu valoare de adv.) Întrucâtva, puțin, cât mai (sau cât de) puțin. Începură, de la o vreme, parcă a cunoaște ceva locul (SBIERA). ♦ (Repetat) Cât de cât, măcar, (foarte) puțin. Ceva-ceva să-l fi contrariat, apoi striga (GHICA). – Din ce + va. invariabilceva

CEVÁ pron. nehot. I. 1. Un lucru oarecare; oarece. Am pomenit ceva despre «lelița» Anica. SADOVEANU, N. F. 5. Doctorul scoase un carnet din buzunar, făcîndu-se că înseamnă ceva. BART, E. 388. Simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. ISPIRESCU, L. 35. De-am fost răi, tu ni-i ierta, căci și răul cîteodată prinde bine la ceva. CREANGĂ, P. 275. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat = a avea sau a căpăta o înfățișare atît de neobișnuită (de obicei în rău), încit provoacă spaimă. Cucoșul său era ceva de spăriet. Ele­fantul ți se părea purece pe lîngă acest cucoș. CREANGĂ, P. 68. Ulițele erau ceva de speriat... Se auzea numai un vuiet înăbușit. RUSSO, O. 50. Așa ceva = un astfel de lucru, un lucru ca acesta. Își luă ziua-bună și plecă. Dar încotro s-apuce? căci nici nu mai auzise pînă atunci de așa ceva. ISPIRESCU, L. 124. E ceva de el (sau de capul Iul) = are unele calități. ♦ (După substantive precedate de arti­colul nehotărît sau de « vreun », « vreo »; ca determinant întăritor al substantivului precedent) Prin locurile iestea e cam greu de călătorit singur; nu cumva să-ți iasă vro dihanie ceva înainte și să-ți scurteze cărările. CREANGĂ, P. 199. Domnilor, nu metahirisiți în astă-seară un stosișor ceva? ALECSANDRI, T. I 159. 2. Un lucru (cît de) mic, o cantitate, o parte (cît de) neînsemnată, (cît de) puțin. Dimineața s-a sculat, a prînzit ceva. SBIERA, P. 53. Toderică îi pofti întîi să guste ceva. NEGRUZZI, S. I 85. Cît se scoală, Cată-n oală, N-a rămas ceva d-aseară? JARNÍK-BIRSEANU, D. 436. 3. (Prin intonația deosebită a frazei, capătă înțeles contrariu) Lucru important, valoros, de seamă, mult. Eu mă tocmesc pe trei ani o dată... Vreau să cunosc ceva, cînd voi ieși de la dumneata. CREANGĂ, P. 151. Nu înțele­geam nimic, eu care mă țineam că știu ceva. NEGRUZZI, S.I 6. II. (Cu valoare de adj. nehot.) 1. (De obicei înaintea substantivului) Oarecare, oarecît; cîtva. Ziceți să aducă vin și ceva gustare. SADOVEANU, O. I 397. De-acum înainte mai aveți și ceva treabă de făcut. CREANGĂ, P. 262. Leul și ursul au pornit prin pădure, Căutîndu-și ceva leac pentru foame. ȚICHINDEAL, F. 25. ◊ (În legătură cu substantive la plural) Lapte, brînză, unt și ouă de-am putea sclipui (=agonisi) să ducem la tirg, ca să facem ceva parale. CREANGĂ, P. 6. Leafă avea, pămînt așișderea, mai ceva vitișoare. CONTEMPORANUL, VI 97. Pleacă către pădure, în mînă cu o săcure, Ceva lemne să do­boare. PANN, P. V. I 89. ◊ (Precedat de «și» arată depășirea unei cifre rotunde) De la Dîmbovicioara la Cîmpulung, să tot fie treizeci și ceva de kilometri CAMIL PETRESCU, U. N. 192. 2. (Familiar, uneori repetat, cu sensul indicat de intonație) Foarte bun, foarte frumos, ◊ Expr. Mai ceva = mai de seamă, mai frumos, mai bun (sau mai prost, mai urît, mai rău etc.). poruncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă pentru veșnicie, după cum pățise și alți pețitori poate mai ceva decît aceștia. CREANGĂ, P. 259. III. (Cu valoare de adverb) Întrucîtva, puțin, cît mai (sau cît de) puțin. Începură, de la o vreme, parcă a cunoaște ceva locul. SBIERA, P. 68. Aceasta era mai în vîrstă și ceva încrucișată. CREANGĂ, P. 7. Din sus, Măsele nu-s Și din jos, Dinții i-am scos; Numai ceva de-o mai trece, Sînt de patruzeci și zece [ani]. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447. ◊ (Repetat) Cît de cit, măcar, întrucîtva, (foarte) puțin. Nu știa sărmanul ce să facă și cum să-și îmbunătățească soartea măcar ceva-ceva. SBIERA, P. 225. Ceva-ceva șă-l fi contrariat, apoi striga. GHICA, S. 518. invariabilceva

CEVÁ pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre lucru, fapt etc. care iese din comun (în bine sau în rău), care provoacă uimire, spaimă etc. Așa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calități. 2. Un lucru (cât de) mic, o cantitate, o parte (cât de) neînsemnată, (cât de) puțin. Să fac și eu ceva cât stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecât, câtva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seamă, mai frumos, mai bun sau mai rău, mai urât etc. III. Adv. Întrucâtva, puțin, cât mai (sau cât de) puțin. ♦ (Repetat) Cât de cât, măcar, (foarte) puțin. – Ce + va. invariabilceva

a tăia (cuiva) pofta de ceva expr. 1. a descuraja (pe cineva) să facă ceva. 2. a supăra (pe cineva); a dezgusta (pe cineva). invariabilatăia

a-i spune (cuiva) ceva verde în față expr. a-i spune ceva (cuiva) direct / cu sinceritate / fără menajamente. invariabilaispune

a i se rupe (în paișpe) de ceva expr. a nu-i păsa de ceva. invariabilaiserupe

*oáre céva adv. + pr. ( ~ de aici l-ar interesa?) invariabiloareceva

a saliva după ceva / după cineva expr. a tânji, a dori, a râvni. invariabilasalivadupăceva

a pune geana pe ceva expr. (intl.) a observa cu atenție obiectivul unei acțiuni / infracțiuni viitoare. invariabilapunegeanapeceva

a lua ceva tare în cur expr. (vulg., glum.) a lua loc, a se așeza invariabilaluacevatareîncur

a trece cu buretele peste ceva expr. a da uitării ceva, a ierta greșelile cuiva. invariabilatrececuburetelepesteceva

a se sătura de ceva ca de mere acre / pădurețe expr. a fi plictisit / dezgustat (de ceva). invariabilasesăturadecevacademereacre

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiceva

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z