reduceri si promotii 2018
Definitie cetățuie - ce inseamna cetățuie - Dex Online

cetățuie definitie

CETĂȚÚIE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală. substantiv feminin cetățuie

cetățúĭe f., pl. uĭ. Cetate mică. Fort. Castel. substantiv feminin cetățuĭe

cetățúie s. f., art. cetățúia, g.-d. art. cetățúii; pl. cetățúi substantiv feminin cetățuie

cetățuie f. cetate mică, loc fortificat destinat a primi o garnizoană și a apăra un oraș. substantiv feminin cetățuie

Cetățuia f. 1. mănăstire în Râmnicu-Vâlcei; 2. deal și sat în județul Iași, cu o mânăstire fundată de Duca-Vodă în 1670. substantiv feminin cetățuia

CETĂȚÚIE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală. [Pr.: -țu-ie] – Cetate + suf. -uie. substantiv feminin cetățuie

CETĂȚUÍE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate; fortăreață, fort; întăritură naturală (de obicei o ridicătură de pămînt). Pe deasupra de prăpăstii sînt zidiri de cetățuie. EMINESCU, O. I 75. Voi observa că numirea acestei localități [Horodiște] dă însăși o foarte întemeiată bănuială cum că aci a fost o întăritură sau mai bine o cetățuie. ODOBESCU, S.II 179. Zări pe sprinceana dealului înălțîndu-se trufașă dinaintea lui cetățuia Neamțului. NEGRUZZI, S. I 168. La Războieni, pe hotar din susul satului Porceștii din dreapta Jiului, se află și acum o cetățuie. BĂLCESCU, O. I 31. ◊ (Poetic) Din cetățuia strălucirii Coboară razele de lună. GOGA, P. 25. substantiv feminin cetățuie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cetățuie

cetățuie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cetățuie cetățuia
plural cetățui cetățuile
genitiv-dativ singular cetățui cetățuii
plural cetățui cetățuilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z