reduceri si promotii 2018
Definitie cetățenie - ce inseamna cetățenie - Dex Online

cetățenie definitie

CETĂȚENÍE s. f. Calitate, drept de cetățean. – Din cetățean + suf. -ie. substantiv feminin cetățenie

cetățeníe f. (d. cetățean). Calitatea de cetățean al statuluĭ, indigenat, naturalizare, împămîntenire, supușie: supt [!] Caracalla, cetățenia fu acordată tuturor locuitorilor imperiuluĭ roman. substantiv feminin cetățenie

cetățeníe s. f., art. cetățenía, g.-d. art. cetățeníei; pl. cetățeníi substantiv feminin cetățenie

cetățenie f. calitatea, drepturile de cetățean. substantiv feminin cetățenie

CETĂȚENÍE s. f. Condiția juridică de cetățean, situația de cetățean. – Cetățean + suf. -ie. substantiv feminin cetățenie

CETĂȚENÍE s. f. Calitate, drept de cetățean. A dobîndi cetățenia, Cetățenilor străini și persoanelor fără cetățenie, indiferent de sex, naționalitate, rasă, religie sau grad de cultură, li se poate acorda la cerere cetățenia Republicii Populare Romîne. B. O. 1952, 38. La o mică depărtare... unde era antica Sigibida, s-au găsit tablele de aramă... pe care se află mai multe nume de soldați, cărora li se acorda dreptul de cetățenie. GHICA, S. 162. substantiv feminin cetățenie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cetățenie

cetățenie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cetățenie cetățenia
plural cetățenii cetățeniile
genitiv-dativ singular cetățenii cetățeniei
plural cetățenii cetățeniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z