CESIONÁ vb. I. tr. A ceda, a renunța (la un drept, la un bun etc.); a transfera un drept în avantajul cuiva. [Pron. -si-o- / după fr. cession]. verb tranzitivcesiona
CESIONÁ vb. tr. a face o cesiune. (< cesi/une/ + -ona) verb tranzitivcesiona
CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transfera asupra altuia un bun al său; a renunța de bunăvoie la un drept, în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune. verb tranzitivcesiona
cesioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 cesioneáză verb tranzitivcesiona
CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune. verb tranzitivcesiona
CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A ceda un bun, un drept, a renunța la el de bunăvoie, în avantajul cuiva. – Pronunțat: -si-o-. verb tranzitivcesiona
cesiona verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)cesiona | cesionare | cesionat | cesionând | singular | plural | ||
cesionând | cesionați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | cesionez | (să)cesionez | cesionam | cesionai | cesionasem | |
a II-a (tu) | cesionezi | (să)cesionezi | cesionai | cesionași | cesionaseși | ||
a III-a (el, ea) | cesionează | (să)cesionai | cesiona | cesionă | cesionase | ||
plural | I (noi) | cesionăm | (să)cesionăm | cesionam | cesionarăm | cesionaserăm | |
a II-a (voi) | cesionați | (să)cesionați | cesionați | cesionarăți | cesionaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | cesionează | (să)cesioneze | cesionau | cesionară | cesionaseră |