CERULÉU s.n. Culoare minerală albastră, obținută dintr-un amestec de oxizi de cobalt și staniu. [< fr. céruléum, cf. lat. caeruleus]. substantiv neutruceruleu
CERULÉU s. n. pigment mineral albastru obținut dintr-un amestec de oxizi de cobalt și staniu. (< fr. céruléum) substantiv neutruceruleu
ceruléu s. n., art ceruléul substantiv neutruceruleu
CERULÉU s. n. Substanță minerală albastră, obținută dintr-un amestec de acizi de cobalt și staniu. – Din fr. céruléum. substantiv neutruceruleu
ceruleu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ceruleu | ceruleul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ceruleu | ceruleului |
plural | — | — |