certăreț definitie

CERTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, certăreți, -e, adj. Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor. – Din certa + suf. -ăreț. adjectivcertăreț

certăréț adj. m., pl. certăréți; f. certăreáță, pl. certăréțe adjectivcertăreț

CERTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, certăreți, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gâlcevitor, arțăgos. – Ceartă + suf. -ăreț. adjectivcertăreț

CERTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, certăreți, -e, adj. Căruia îi place cearta, care caută ceartă; gîlcevitor, arțăgos. Bunica era măruntă la trup, harnică, dar certăreață. PAS, Z. I 26. adjectivcertăreț

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicertăreț

certăreț   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular certăreț certărețul certăreață certăreața
plural certăreți certăreții certărețe certărețele
genitiv-dativ singular certăreț certărețului certărețe certăreței
plural certăreți certăreților certărețe certărețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z