ceriu definitie

CÉRIU s.n. Metal strălucitor, moale și ductil din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. cérium < Ceres – zeița agriculturii la romani]. substantiv neutruceriu

CÉRIU s. n. metal strălucitor, moale și ductil, din familia lantanidelor. (< fr. cérium) substantiv neutruceriu

CÉRIU s. n. Metal moale, ductil și strălucitor, cu numeroase întrebuințări în industrie. – Fr. cérium. substantiv neutruceriu

*cériŭ n. Chim. Un metal tri- și tetravalent, c´o greutate atomică de 141. Se află în multe minerale și se întrebuințează la făcut țesăturĭ incandescente. substantiv neutruceriŭ

cériu [riu pron. ryu] s. n., art. cériul; simb. Ce substantiv neutruceriu

CÉRIU s. n. Metal moale, ductil și strălucitor, folosit la oxidarea sitelor incandescente, la smălțuirea ceramicii și la fabricarea pietrelor de brichetă. substantiv neutruceriu