reduceri si promotii 2018
Definitie cerință - ce inseamna cerință - Dex Online

cerință definitie

CERÍNȚĂ, cerințe, s. f. Nevoie, pretenție; exigență. – Din cere + suf. -ință. substantiv feminin cerință

cerínță f., pl. e și (nord) ĭ. Exigență, ceĭa ce se cere, ceĭa ce trebuĭe să facĭ: principala cerință a soldatuluĭ e să fie disciplinat. substantiv feminin cerință

cerínță s. f., g.-d. art. cerínței; pl. cerínțe substantiv feminin cerință

cerință f. cerere neapărată. substantiv feminin cerință

CERÍNȚĂ, cerințe, s. f. Nevoie; pretenție; exigență. – Cere + suf. -ință. substantiv feminin cerință

CERÍNȚĂ, cerințe, s. f. Nevoie, pretenție; exigență. Îmbi­narea muncii politice cu munca economică constituie una din cerințele de bază ale conducerii de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707. Ridicarea [emisiunilor muzicale]... la nivelul cerințelor maselor este o sarcină de primă urgență... ce stă în fața Comitetului de radio. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/3. Trebuiesc observate cerințele scenei. GHEREA, ST. CR. II 248. substantiv feminin cerință

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cerință

cerință   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cerință cerința
plural cerințe cerințele
genitiv-dativ singular cerințe cerinței
plural cerințe cerințelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z