cerebral definitie

CEREBRÁL, -Ă adj. 1. De (la) creier; privitor la creier și la funcțiile lui. 2. Mintal, rațional, intelectual. 3. (Despre oameni; și s.) În ale cărui acțiuni, atitudini etc. predomină rațiunea. [< fr. cérébral]. adjectivcerebral

CEREBRÁL, -Ă adj. 1. referitor la creier. 2. mintal, rațional, intelectual. 3. (despre oameni; și s.) care se conduce numai după criteriile rațiunii. (< fr. cérébral) adjectivcerebral

CEREBRÁL, -Ă, cerebrali, -e adj. 1. Care ține de creier, privitor la creier și la funcțiile lui. 2. Intelectual, mintal. Activitate cerebrală. 3. (Despre oameni, adesea substantivat) Care se conduce (uneori exagerând) numai după criteriile rațiunii. – Fr. cérébral. adjectivcerebral

*cerebrál, -ă adj. (d. cerebru; fr. cérébral). Anat. De cerebru: materie cerebrală. adjectivcerebral

cerebrál (-re-bral) adj. m., pl. cerebráli; f. cerebrálă, pl. cerebrále adjectivcerebral

cerebral a. ce ține de creieri: arteră cerebrală. adjectivcerebral

CEREBRÁL, -Ă, cerebrali, -e, adj. 1. Care aparține creierului, privitor la creier și la funcțiile lui. 2. Intelectual, rațional, mintal. Activitate cerebrală. 3. (Despre oameni; adesea substantivat) Care se conduce (uneori în mod exagerat) numai după criteriile rațiunii. – Din fr. cérébral. adjectivcerebral

CEREBRÁL, -Ă, cerebrali, -e, adj. 1. Care aparține creierului, care ține de creier și de funcțiunile lui. Emisferă cerebrală. A suferit o comoție cerebrală. 2. Intelectual, mintal. Activitate cerebrală. 3. (Despre oameni) Care se conduce (uneori exagerînd) numai după criteriile rațiunii, la care rațiunea precum­pănește în dauna sentimentelor. Om cerebral. ◊ (Substantivat) Colegul meu este un cerebral. adjectivcerebral