cerebel definitie

CEREBÉL s. n. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum) substantiv neutrucerebel

CEREBÉL, cerebele, s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum. substantiv neutrucerebel

*cerebél n., pl. e și urĭ (lat. cerebellum, dim. d. cérebrum, creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic. substantiv neutrucerebel

cerebél s. n., pl. cerebéle/cerebéluri substantiv neutrucerebel

CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a sistemului nervos central situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. [Pl. și: cerebeluri] – Din lat. cerebellum. substantiv neutrucerebel

CEREBÉL s. n. Partea' encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic, creieraș. substantiv neutrucerebel

CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum]. substantiv neutrucerebel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicerebel

cerebel  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cerebel cerebelul
plural cerebeluri cerebelele
genitiv-dativ singular cerebel cerebelului
plural cerebeluri cerebelurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z