CERCOPITÉC s.m. Specie de maimuță din Africa, cu coada lungă, neprehensilă, întâlnită în special în menajerii. [< fr. cercopithèque, cf. gr. kerkos – coadă, pithekos – maimuță]. substantiv masculincercopitec
CERCOPITÉC s. m. maimuță mică din Africa, cu coada lungă, neprehensilă. (< fr. cercopithèque) substantiv masculincercopitec
cercopitéc s. m., pl. cercopitéci substantiv masculincercopitec
CERCOPITÉC, cercopiteci, s. m. Maimuță africană de talie mijlocie, cu botul turtit și cu coada lungă (Cercopithecus). – Din fr. cercopithèque. substantiv masculincercopitec
cercopitec substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cercopitec | cercopitecul |
plural | cercopiteci | cercopitecii | |
genitiv-dativ | singular | cercopitec | cercopitecului |
plural | cercopiteci | cercopitecilor |