cercevea definitie

cerceveá (cercevéle), s. f.1. Cadru de ușă, și mai ales de fereastră. – 2. Lemnăria în formă de cruce din mijlocul ferestrei. – Var. ciurciuvea, gergevea, giurgiuvea. Mr. circive, megl. čărčăvel. Tc. çerçive (Cihac, II, 560; Roesler 607; Șeineanu, II, 101; Meyer 446; Lokotsch 411; Graur, Viața rom., 1940, nr. 3, p. 110); cf. ngr. τσερτσεβὲς, alb. čerčivë, bg. čerčeve. substantiv feminin cercevea

CERCEVEÁ, cercevele, s. f. Cadru în care este fixat geamul la o fereastră (v. pervaz) sau la o ușă (v. ușor); lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei. [Var.: gergeveá, giurgiuveá s. f.] – Tc. çerçeve. substantiv feminin cercevea

cerceveá f., pl. ele (turc. čerčive, čerčeve, cadru, pervaz, cercevea, d. pers. čarčive, adică „patru lemne”). Cadru care ține geamurile ferestreĭ. – Și cĭurcĭuvea (Mold.), cĭorcĭovea, gĭurgĭuvea (Munt.) și gergevea (Munt. vest). substantiv feminin cercevea

cerceveá s. f., art. cerceveáua, g.-d. art. cercevélei; pl. cercevéle, art. cercevélele substantiv feminin cercevea

cerceveà f. 1. ramă de tablou; 2. încadrarea unei ferestre sau uși. [Turc. ČERCEVÈ, lit; patru bucăți de lemn, de unde și variantele muntene ciorciovea și giurgiuvea]. substantiv feminin cerceveà

CERCEVEÁ, cercevele, s. f. Cadru în care este fixat geamul la o fereastră sau la o ușă; lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei, în care sunt montate geamurile. [Var.: gergeveá, giurgiuveá s. f.] – Din tc. çerçeve. substantiv feminin cercevea

CERCEVEÁ, cercevele, s. f. Cadru de lemn (mai rar de metal) în care e fixat geamul la o fereastră (v. p e r v a z) sau la o ușă (v. ușor); lemnăria (în formă de cruce) din mijlocul ferestrei, în care sînt montate geamurile. Au sunat cercevelele ferestrelor ca zguduite de o mînă nevăzută. SADOVEANU, N. F. 10. Cineva bătuse de două ori foarte deslușit în cercevea: tac! tac! SADOVEANU, M. 170. Scoate o scară de mătase, o aruncă pe fereastră și leagă capătul de cercevea. NEGRUZZI, S. III 183. – Pl. și: cerceveli (EMINESCU, N. 38). – Variante: gergeveá (DELAVRANCEA, T. 21), giurgiuveá (BOGZA, A. Î. 464) s. f. substantiv feminin cercevea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cercevea

cercevea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cercevea cerceveaua
plural cercevele cercevelele
genitiv-dativ singular cercevele cercevelei
plural cercevele cercevelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z