reduceri si promotii 2018
Definitie cercător - ce inseamna cercător - Dex Online

cercător definitie

CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care face o încercare, o probă, o experiență. – Din cerca + suf. -(ă)tor. substantiv masculin și feminin cercător

cercătór m. Vechĭ. Cercetător, iscoadă (Let. 1, 484). Controlor. substantiv masculin și feminin cercător

cercătór (înv.) s. m., pl. cercătóri substantiv masculin și feminin cercător

cercător a. care cearcă sau probează. ║ m. controlor: contracciii cumpărau pe cercători FIL. substantiv masculin și feminin cercător

CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care face o încercare, o probă, o experiență. – Cerca + suf. -ător. substantiv masculin și feminin cercător

CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s. m. și f. (Învechit) Cel care face o încercare. Nu e rău... ca traducătorul romîn să consulte și pe cei cari, mai nainte de dînsul, s-au cercat a interpreta în limbe moderne pe autorii vechi, dar... nu, se cuvine ca noul cercător să-i ia orbește drept călăuze. ODOBESCU, S. II 367. substantiv masculin și feminin cercător

cercătoáre (înv.) s. f., g.-d. art. cercătoárei; pl. cercătoáre substantiv masculin și feminin cercătoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului cercător

cercător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cercător cercătorul cercătoare cercătoarea
plural cercători cercătorii cercătoare cercătoarele
genitiv-dativ singular cercător cercătorului cercătoare cercătoarei
plural cercători cercătorilor cercătoare cercătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z