ceramică definitie

credit rapid online ifn

CERÁMIC, -Ă adj. Referitor la ceramică, de ceramică. [< fr. céramique]. adjectivceramic

cerámic adj. m., pl. cerámici; f. cerámică, pl. cerámice adjectivceramic

credit rapid online ifn

CERÁMIC, -Ă I. adj. referitor la ceramică. II. s. f. tehnica și arta de a fabrica obiecte din argilă (sau substanțe plastice asemănătoare). ◊ obiectele înseși. (< fr. céramique) adjectivceramic

*cerámic, -ă adj. (vgr. keramikós, d. kéramos, argilă, lut. V. cărămidă). Relativ la olărie. S. f., pl. e și ĭ. Meseria olăriiĭ (vase de lut, de faĭanță, de porțelan). adjectivceramic

CERÁMIC, -Ă, ceramici, -ce, adj. 3. (Despre obiecte sau materiale) Obținut prin tehnica ceramicii (1); referitor la ceramică, de ceramică. – Din fr. céramique. adjectivceramic

CERÁMIC,- Ă, (3) ceramici, -ce, adj., (2) ceramici, s. f. 1. S. f. Tehnica și arta prelucrării argilelor, pentru a se obține, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui, diverse obiecte. 2. Obiect obținut prin această tehnică. ♦ Material din care se obțin astfel de obiecte. 3. Adj. (Despre obiecte sau materiale) Obținut prin tehnica ceramicii (1); referitor la ceramică, de ceramică. – Din fr. céramique. adjectivceramic

CERÁMIC, -Ă adj. Referitor la ceramică, de ceramică. [< fr. céramique]. substantiv femininceramic

CERÁMIC,- Ă, (3) ceramici, -ce, adj., (2) ceramici, s. f. 1. S. f. Tehnica și arta prelucrării argilelor, pentru a se obține, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui, diverse obiecte. 2. Obiect obținut prin această tehnică. ♦ Material din care se obțin astfel de obiecte. 3. Adj. (Despre obiecte sau materiale) Obținut prin tehnica ceramicii (1); referitor la ceramică, de ceramică. – Din fr. céramique. substantiv femininceramic

CERÁMICĂ s.f. Tehnica și arta de a fabrica obiecte din argilă (sau din substanțe plastice asemănătoare). ♦ Obiecte de argilă făcute prin această tehnică. [Gen. -cii. / < fr. céramique]. substantiv femininceramică

CERÁMICĂ s. f. Tehnica și arta de a fabrica obiecte din argilă (sau, p. ext., din alte materiale plastice) întărite prin încălzire în cuptor. ♦ Obiecte confecționate prin această tehnică. – Fr. céramique (< gr.) substantiv femininceramică

CERÁMICĂ, (2) ceramici, s. f. 1. Tehnica și arta prelucrării argilelor, pentru a se obține, prin omogenizarea amestecului plastic, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea și arderea lui, diverse obiecte. 2. Obiect obținut prin această tehnică. ♦ Material din care se obțin astfel de obiecte. – Din fr. céramique. substantiv femininceramică

cerámică s. f., g.-d. art. cerámicii; pl. cerámici substantiv femininceramică

ceramică f. arta de a fabrica oale, faianțe, porțelanuri, smalțuri. substantiv femininceramică

CERÁMICĂ s. f. 1. Tehnica și arta de a fabrica obiecte din argilă selecționată sau din alte materiale plastice care se întăresc după o încălzire în cuptor. V. o l ă r i e. 2. (Cu sens colectiv) Totalitatea obiectelor confecționate prin această tehnică. [Bolliac] a consemnat adesea noțiuni prețioase despre descoperirile de numismatică, de ceramică și chiar de unelte de piatră și os din timpii preistorici. ODOBESCU, S. II 413. substantiv femininceramică

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiceramică

ceramică   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ceramică ceramica
plural ceramici ceramicile
genitiv-dativ singular ceramici ceramicii
plural ceramici ceramicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z