cepchen definitie

credit rapid online ifn

cepchén (cepchéne), s. n. – (Înv.) Pieptar fără mîneci. Tc. çepken (Șeineanu, III, 34; Lokotsch 409). substantiv neutrucepchen

CEPCHÉN s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Tc. çepken. substantiv neutrucepchen

credit rapid online ifn

cepchén n., pl. urĭ și e (turc. čepken). Vechĭ. Un fel de dulamă pe care o purtaŭ boĭeriĭ. Azĭ. Rar. Peptar [!] țărănesc. substantiv neutrucepchen

cepchén (înv.) s. n., pl. cepchéne substantiv neutrucepchen

cepchen n. 1. od. haină boierească scurtă asemenea dulamei: îmbrăcat cu cepchen verde și blănit cu samur NEGR.; 2. azi, pieptar țărănesc îmblănit: cepchen alb cu găitanuri albastre. [Turc. cepken]. substantiv neutrucepchen

CEPCHÉN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken. substantiv neutrucepchen

CEPCHÉN s. n. (Învechit) Haină boierească scurtă, cu mînecile despicate, care se purta pe umeri. Cepchen de filendreș stacojiu, numa-n fir și-n mărgăritare. ODO­BESCU, S. I 132. Pe la 1823-24, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen. GHICA, S. 45. – Variantă: ceapcîn (BĂLCESCU, O. I 16) s. n. substantiv neutrucepchen

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicepchen

cepchen  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cepchen cepchenul
plural cepchene cepchenele
genitiv-dativ singular cepchen cepchenului
plural cepchene cepchenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z