cenzor definitie

credit rapid online ifn

CÉNZOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. Persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența etc. 3. Cel care verifică gestiunea unei întreprinderi comerciale, a unei societăți etc. [< lat. censor, cf. it. censore, fr. censeur]. substantiv masculincenzor

CÉNZOR s. m. 1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența. 3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc. (< lat. censor, fr. censeur) substantiv masculincenzor

credit rapid online ifn

CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, într-un stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor și a publicațiilor. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative, a unei bănci etc. 3. (În statul roman) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. – Fr. censeur (lat. lit. censor). substantiv masculincenzor

cénzor s. m., pl. cénzori substantiv masculincenzor

*cénsor și -ór m. (lat. cénsor, censóris). Magistrat însărcinat cu censu și cu paza bunelor obiceĭurĭ la Romanĭ. Critic. Elev supraveghetor, monitor. Funcționar însărcinat cu examinarea ziarelor și cărților în ainte [!] de a apărea. Controlor al uneĭ gestiunĭ: censor la banca Națională. – Fals cénzor (după germ. și rus.). substantiv masculincensor

CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 3. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). 4. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. – Din fr. censeur, lat. censor. substantiv masculincenzor

CENZÓR, cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, într-un stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor și publicațiilor. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative sau (în regimul economic capitalist) a unei societăți pe acțiuni, a unei bănci etc. 3. (În statul roman) Magistru care avea misiunea de a face recensămîntul persoanelor și averilor v. cens (1) și de a supraveghea moravurile publice. substantiv masculincenzor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicenzor

cenzor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cenzor cenzorul
plural cenzori cenzorii
genitiv-dativ singular cenzor cenzorului
plural cenzori cenzorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z