cenușár și (est) -șér m. Copist care odinioară începea funcțiunea punînd cenușă pe hîrtiile scrise ca să se usuce cerneala pe cînd nu era sugătoare. Un copac cu florĭ puturoase originar din China (ailanthus glandulosa). S. n., pl. e. Partea în care cade cenușa la o sobă, la o mașină. Pînza care conține cenușa p. leșie. Scrumelniță. temporarcenușar
cenușér, -ere, (cenușar), s.n. – 1. Cutie din metal așezată sub grătarul unei sobe de încălzit, al unui cuptor în care cade cenușa rezultată din ardere: „...și i-a luat coconul și i l-a băgat sub cenușer” (Bilțiu 1999: 104). 2. Cârpa în care se pune cenușa pentru a face leșie (Bud 1908; Memoria 2001). – Din cenușă (< lat. cinis, cinus, prin intermediul unui der. *cinusia) + -er. temporarcenușer
cenușer m. Mold. copist prost: dă înainte la catastif, cenușerule ! AL. temporarcenușer