CENTURIÓN s.m. Comandant al unei centurii (1). [Pron. -ri-on. / < lat. centurio, cf. it. centurione, fr. centurion]. substantiv masculincenturion
CENTURIÓN s. m. ofițer comandant al unei centurii (1). (< fr. centurion, lat. centurio) substantiv masculincenturion
CENTURIÓN, centurioni, s. m. (În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș. [Pr.: -ri-on] – Lat. lit. centurio, -onis. substantiv masculincenturion
*centurión m. (lat. centúrio, -ónis). Comandant de centurie, sutaș, căpitan. substantiv masculincenturion
centurión (comandant) (-ri-on) s. m., pl. centurióni substantiv masculincenturion
centurion m. 1. căpetenie peste o sută de călăreți la Romani; 2. sutaș (BĂLC.). substantiv masculincenturion
CENTURIÓN, centurioni, s. m. Ofițer care comanda o centurie în armata romană; sutaș. [Pr.: -ri-on] – Din lat. centurio, -onis. substantiv masculincenturion
CENTURIÓN, centurioni, s. m. (În armata romană) Ofițer care comanda o centurie; sutaș. – Pronunțat: -ri-on. substantiv masculincenturion
centurion substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | centurion | centurionul |
plural | centurioni | centurionii | |
genitiv-dativ | singular | centurion | centurionului |
plural | centurioni | centurionilor |